„E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune,/Inşirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune“. Sunt versuri eminesciene care prezentau vremea de atunci, când începuseră să apără plăsmuiţii autori de cuvinte goale. Mihai Eminescu a fost un militant absolut al limbii-române şi al scrisului ce dăinuieşte în timp. Dacă trăia în prezent, Mihai Eminescu, fiind poet, jurnalist şi filosof, situaţia sa existenţială ar fi fost mult mai grea şi poate un mogul conservator i-ar fi zis unui „Maiorescu următoarele: „… mai potoliţi-l pe acest tânăr.“, text menţionat în cărţi importante care au revelat adevărul morţii lui Eminescu. Singurul mod de a-l potoli pe jurnalistul acelor vremuri era ca acesta să fie nebun şi să sufere de o boală ruşinoasă, aşa cum spunea şi Liviu Rebreanu, prin intermediul personajului Laura, din romanul „Ion“: „poeţii singuri şi de boli ruşinoase“. Mihai Eminescu ne-a oferit nouă, generaţiei noi de gazetari, o lectie adevărat de jurnalism, cât de mult să iubeşti dreptatea, informaţia corectă şi limba română. Dacă până acum nu am primit nicio piatră în moalele capului înseamnă că nu am înţeles cine a fost jurnalistul şi poetul Mihai Eminescu. Deşi mulţi zic că este neînţeles, Mihai Eminescu a fost şi va fi mereu unul clar şi mereu ne va deschide ochii. Asta îl face etern actual.
