Acasă Interviu Interviu cu Petre Arnăutu, un liberal de performanţă în lumea tenisului de...

Interviu cu Petre Arnăutu, un liberal de performanţă în lumea tenisului de masă

401

«Dan Codan a fost cel ce m-a convins să mă alătur echipei liberale din Slatina»

În Slatina, mulţi sunt cei care caută pădurea, dar nu o văd din cauza copacilor. Într-o comunitate care, de foarte multe ori, îşi reclamă lipsa valorilor, prea puţini sunt cei care le văd la justa lor reprezentativitate, mult mai aproape decât am crede.
Un exemplu la îndemână, în acest context, este profesorul Petre Arnăutu, cel care a pus Slatina pe harta mondială a tenisului de masă.
Pe lângă performanţa sportivă, profesorul Arnăutu a decis să se alăture şi unei echipe politice în care spiritul de competiţie are ceva din cel întâlnit în lumea sportului: echipa Partidului Naţional Liberal din Slatina.
De pe aceste două poziţii, profesorul Petre Arnăutu răspunde unei provocări jurnalistice atipice, în care centrul de greutate al întrebărilor nu se află de fiecare dată pe competiţie, pe tenisul de masă.

– Când aţi venit pentru prima oară în Slatina? Ce mai ţineţi minte din timpul acela?
– Se întâmpla în anul 1977, luna septembrie, atunci când mi-am început şi activitatea la Clubul Sportiv Şcolar, atunci înfiinţat. Din perioada aceea îmi aduc aminte şi prima fază ceva mai hazlie, având în vedere că cei cu care discutam despre venirea mea îmi spuneau că sunt prea tânăr şi nu pot lucra pentru un club sportiv pentru a face performanţă. Desigur, i-am convins, m-au angajat, ulterior s-au convins că m-am ţinut de cuvânt şi am făcut performanţă, aşa cum le-am promis.

– De ce tenis de masă?
– În general, mi-a plăcut sportul. În vremea copilăriei mele se făcea sport pe toate ramurile, tinerii erau angrenaţi pe mai multe activităţi sportive, ceea ce, din păcate, se întâmplă din ce în ce mai rar în ziua de astăzi. N-am făcut doar tenis de masă, dar mi-a plăcut ceva mai mult deoarece mi s-a părut un sport nobil. Spre exemplu, nefiind un tip robust, n-ar fi putut să-mi placă sportul de contact…

– Dacă astăzi aţi lua-o de la capăt în lumea sportului şi ar fi să vă alegeţi un alt sport anume, ce v-aţi alege?
– Cu siguranţă, ar fi tot tenis de masă… Chiar dacă mă repet, mi-a plăcut foarte mult această activitate, şi atunci când îţi place ceea ce faci acel ceva îţi rămâne undeva în inimă şi nu-l mai poţi scoate vreodată.

– În atâţia ani de activitate, v-au trecut prin mână sute, poate chiar mii de sportivi. Este vreunul dintre aceştia care să vă fi impresionat mai mult decât alţii? Poate prin altceva decât prin practica sportului respectiv…
– În decursul vremii, au fost momente plăcute şi mai puţin plăcute, am avut copii buni, talentaţi şi foarte hotărâţi. Cel mai mult îmi amintesc însă de bucuria pe care am avut-o atunci când am obţinut cu un sportiv slătinean, crescut de mine, prima medalie mare: Tiugan Cristian – un mare sportiv, un tânăr cu calităţi deosebite..

– La Jocurile Olimpice de la Los Angeles din vara anului 1984, România a fost pe podium, pe locul doi, după Statele Unite ale Americii. Astăzi, la competiţiile acestea, de super-vârf, chiar şi o medalie de bronz ajunge o ştire de breaking-news. Ce se întâmplă?
– Explicaţia e simplă: depinde cum selecţionezi şi cum pregăteşti un sportiv. Cu toate astea, în ceea ce ne priveşte, bucuria e mare pentru că Slatina a dat sportivi de mare valoare pentru loturile naţionale, tineri care ulterior au câştigat medalii, fiind participanţi la Jocurile Olimpice. Aş aminti-o aici pe sportiva Cojocaru Georgeta, o jucătoare care a adus multe medalii pentru România, o fată ce a plecat însă de multă vreme din Slatina. Mai departe, ar fi Ciobanu Irina, cu medalii la campionate mondiale de tineret, iar pentru viitor, o sportivă cu reale calităţi, cu posibilităţi de a obţine medalii, chiar şi la jocurile olimpice, ar fi Diaconu Adina…

– O naţiune care se confruntă cu probleme grave, cum e şi cazul nostru, mai poate da campioni cu intensitatea pe care o dă o ţară aşezată în normele şi în ordinea lucrurilor sale?
– E greu, dar cred că România are puterea să dea noi campioni, chiar dacă e mult mai dificil să ţină ritmul cu ţările dezvoltate, cu cele ce au posibilităţi materiale mari. Cu toate acestea, ţara noastră a demonstrat că poate. Cel puţin la nivel european, la fete, suntem peste ţări dezvoltate, cum ar fi: Germania, Franţa.. Suntem, totuşi, campioni europeni, atât la echipe, cât şi la individual, ceea ce demonstrează spusele mele, în sensul că se poate. Am demonstrat în timp că sportivii români sunt foarte talentaţi şi împreună cu antrenorii lor au reuşit rezultate deosebite pe plan european, şi nu numai.

– Sunteţi astăzi în echipa PNL-ului de la Slatina. Aţi luat greu această decizie?
– Decizia am luat-o greu. În primă fază, am fost hotărât să intru, ulterior am ezitat, au fost momente de cumpănă, dar, în final, mi-am dat seama că uneori e bine să nu stai de-o parte şi e mai bine să te implici, astfel încât să faci ceva, care, în cele din urmă, să fie în sprijinul semenilor tăi. Personal, am crezut că prin activitatea mea, prin faptul că fac sport de performanţă, fac şi politică. Mai exact, în felul acesta duci mai departe crezul unor oameni pentru a câştiga, pentru a face şi a realiza ceva. De aceea, am considerat că este bine ca şi eu să pun umărul în bunul mers al societăţii de astăzi. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi sau nu, dar am datoria să-ncerc…

– Ne puteţi spune cine v-a convins să faceţi pasul spre liberali?
– Aşa cum spuneam, m-am consultat cu oameni de valoare, am discutat diverse probleme, dar cel care mi-a fost mai mult aproape a fost domnul Codan, preşedintele de astăzi al liberalilor din Slatina. De altfel, Dan Codan a fost cel ce m-a convins să mă alătur echipei liberale din Slatina.

– Domnule Arnăutu, de ce credeţi că ceea ce vrea poporul nu e de fiecare dată pe agenda oamenilor politici?
– Se spune că „banul şi funcţia te schimbă” sau „dă-i omului bani şi funcţie ca să vezi ce caracter are”! Iar lucrurile astea par de cele mai multe ori să fie reale şi tocmai din aceste motive oamenii care ajung sus uită în cele din urmă de unde au plecat. Nu e benefic, nu e normal, dar sper că lucuruile se vor schimba în ţara asta, că oamenii se vor apropia mai mult de oameni şi într-o zi va fi mai bine! Până la urmă, poporul român e o familie şi trebuie să se comporte întocmai!

– Cine a fost şi de ce, modelul profesorului Arnăutu?
– Modelul meu a fost primul profesor de sport, un om de la ţară, acolo de unde şi eu provin şi n-am ascuns vreodată asta. Eu vin din judeţul Dolj, dintr-o comună mică – Seaca de Câmp, o localitate necunoscută, neînsemnată poate, acolo unde am avut profesori deosebiţi. Totuşi, cel care mi-a îndrumat paşii spre sport, a fost profesorul Neagoe, un om cu suflet mare, un om modest, despre care pot spune că a fost într-adevăr modelul meu în viaţă. Sfaturile sale m-au ajutat destul de mult şi am ajuns ceea ce sunt, un om cu picioarele pe pământ, un om ce a realizat ceva în viaţă…

– În ce ar trebui să credem astăzi: în valorile statului de drept sau în Dumnezeu?
– Este o întrebare grea. Sigur, înainte de toate ar trebui să credem în Dumnezeu, căci numai aşa putem să fim mai buni, mai înţelepţi! Altfel, statul de drept ar trebui să ne convingă că trebuie să-l respectăm şi să avem încredere în el. Să ne convingă prin oamenii ce-l reprezintă, să ne arate că cei în cauză ne sunt mereu aproape, că sunt şi vor rămâne cei care ne vor binele!

– Sunt aceşti tineri cu care lucraţi în clipa de faţă profilul unei generaţii aşteptate, cea care să schimbe în bine soarta oamenilor din ţara noastră?
– E greu de spus. Ce-i drept, avem nevoie de tineri, ei trebuie să fie viitorul acestei ţări, iar tinerii cu care eu lucrez, sportivii, în general, sunt oameni în care avem încredere, pentru că ei, prin ceea ce au făcut, au demonstrat că pot. Spre exemplu, cei care sunt astăzi în vârful piramidei sunt tineri deosebiţi, copii care au putut să facă lucruri măreţe cu sacrificii mari şi neajunsuri de fel şi fel…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here